Când aerul îmbălsămat de fâneţe
şi zgâriat de ghearele guguştiucilor
devenea insuportabil
lipit ca un maieu uriaş de trupurile noastre aţoase
ne chemau dulghinele transparente ale Pecinegei
săpate la subsuoara malurilor reci.
Ne zbenguiam prin apă
cu inimile sfârâind precum sarea ce căptuşea pietrele netede de pe margini,
bucuria curgea vindecând totul în cale
chiar şi câte o bătrână cu ciolane reumatice
despuiată în budigăii ei bej de care ne hlizeam pe furiş.
În fericirea aceea aş fi putut să învăţ să înot
însă şarpele fricii îmi umbla pe sub piele
când vântul lepăda solzi verzui pe spinarea bulboanei.
Era vremea să pândesc pasărea lunii
ce urma
să ne răpească
şi să ne ducă
într-o lume în care am fi rămas mereu copii.
5 comentarii:
și să ne ducă ... într-o lume în care părinții noștri ar fi ca în basmul cu... și bătrânețe făr de moarte, neștiind (eu) pe atunci, că o singură dată părinții trec prin viața noastră, ca mai apoi, pasărea din lună să-i ia cu ea.
Titlu superb... și versuri care îți merg la suflet. Vorbesc în nume personal și mă refer doar la sufletul meu acum...
Uf, mi-ați amintit de un vechi text al meu, scris pe când aveam 19-20 de ani, intitulat de mine atunci, cam pompos desigur, Luna-n ciutura cu apă!
Era o evocare naivă a unei întâmplări din copilărie. Mereu mi-a plăcut să mă întorc în timp, mai ales la vremea copilăriei, dar nu să rămân definitiv acolo!
O să caut textul acela și, chiar dacă nu are valoare literară, o să-l postez pe blogul meu.
Ziua Mărțișorului să vă deschidă calea spre o primăvară frumoasă și ... veșnic sufletească!
Toate cele bune vă doresc!
The Blue Bus is take'n us.
„Era vremea să pândesc pasărea lunii”
Vreau să vă spun că mă uit de mai mult timp prin dvs. și văd niște povești foarte frumoase, adică mă simt furat și vrăjit de fiecare poveste pe care o spuneți. Sunt atât de frumoase încât pe multe aș fi vrut să le fi povestit eu :) . Vă mulțumesc pur și simplu, mă simt un pic mai bine printre noi, asta-i tot.
Dragii mei (imi dati voie să vă numesc astfel?), cred că doar în copilărie o zi de 1 martie a fost mai frumoasă decât cea de azi, când v-am descoperit trecerea pe aici şi v-am găsit cititori ai mei... Vă mulţumesc şi sunt fericită că vă plac versurile mele. O să mai încerc şi cu altele, promit.
Trimiteți un comentariu