miercuri, 19 februarie 2014

Je me suis maintes fois couchée sous tes fenêtres

mais sans jamais comprendre

pourquoi je n´ai pas réussi à te rêver
et je me réveillais

dans mon oeil droit avec un océan de sable

le souffle le soupir me disais-je

et je me glissais vers le côté chaud du vent

 et quoique j entendisse tes sèves montant
 
de tes pieds jusqu´à ton coeur

tu m´abandonnais entre les mendiants

des sentiments d´usage unique
 
alors je chiffonnais la sonate de la lune

je la mettais en miettes je l´avalais

et je ne me sentais plus si seule

je ne me sentais plus si seule dans mon tréfonds

et je m´accommode de cette amputation

comme d une accolade à mille bras.
 
(Traducere Claudiu Soare)
 
 

 

 

2 comentarii:

Tudor Cicu spunea...

DACĂ aș ști o buche de franceză, aș fi spus: O, da! Dar regimul în care am trăit m-a pus să îngurgitez lb. rusă. Și s-a nimerit ca dracu! Limba nu mi-a plăcut, deși am buchisit 10 anila ea, obligatoriu (școala, liceu, facultate), dar CULMEA! - pe scriitorii ruși i-am adorat. Ai promis și alte copilării... ține-te de cuvânt. P.S. Pe blogul meu vei vedea că am fost alături de poeți grei, la Piatra Neamț, recent.

Daniela Şontică spunea...

E varianta în franceză a poeziei "Făceam şomoioage mici din sonata lunii" pe care o ştiţi din "Uitaţi-vă prin mine"...
Cât despre copilăreli, cât de curând. Mulţumesc de trecere.