era vară, îmi
amintesc de tanti Crisula
cum stătea pe iarbă
şi torcea lână
în timp ce păzea
câţiva mieluşei prin vatra satului,
iar eu mergeam cu Frumoasa
la adăpat
şi eram tare convinsă
că aşa este normal
să bei apă - cu adevărată sete şi sorbind zgomotos
dar n-am băut
niciodată odată cu vaca din izvor
numai şi numai
pentru că mi-ar fi fost ruşine
că mă vede cineva –
poate chiar Crisula,
care ţinea iarna pe
prispă şiraguri de cârnaţi,
iar copiii au râs obraznici
când am mers la colindat
„ne daţi ori nu ne
daţi/ un cârnat/ tot din acela afumat
ca anul trecut….”
Ce nume e şi
acesta? Se mira învăţătorul
când se dădea cu
sania împreună cu noi
pe uliţa ce cobora dinspre
şcoală,
dar de ce nu ne
întreba niciodată ce sat era şi acela
care avea să se ţină
scai după noi cât vom trăi
chiar dacă acum nu
mai este nimic cum era,
nici garduri, nici
case,
nici oameni mari,
nici copii, nici dealuri întregi
ori drumuri drepte,
numai grădini
alunecând letargic
spre gârla sărată,
spre visata bătrâneţe
fără de moarte.
9 comentarii:
...spre visata bătrânețe fără de moarte!
Cred că avem oarece puncte comune în ceea ce privește copilăria. Mă regăsesc în multe dintre imaginile lirice din evocările dvs.
Dacă mai aveți, ar fi minunat să mai postați astfel de versuri.
O duminică frumoasă să aveți!
Am copilărit cam în aceeaşi perioadă şi de aceea vă regăsiţi. Şi dacă satul dvs natal era tot unul subcarpatic şi dacă şi acolo terenurile alunecă, iar peisajul se schimbă ireversibil... atunci, da...
Nu ştiu câte poezii din sfera asta o să mai postez pe blog, cred că e cazul să mai ţin şi pentru viitorul volum dedicat copilăriei. Să mai fie şi o surpriză.
Mulţumesc pentru citire.
Da, aveți mare dreptate, nu mai postați atunci. Nu v-am citit versurile din volum, credeam că poeziile postate se regăsesc acolo... Abia aștept să vă cumpăr și să vă citesc viitorul volum de versuri. Copilăria e una din temele mele preferate din literatura.
Bine a zis Brâncuși: când ai încetat să mai fii copil... nu mai exiști!
Spor în toate vă doresc!
Amintirile se vor ține scai de noi cât vom trăi. Citeam "Amintiri din copilărie", de Creangă și fugeam la cerdacul din bostană, la bunicul, de-l întrebam: Cum e să te desprinzi de copilărie? Mă lua bunicul de-o ureche, învârtea la ea mai cu milă: "Mă nepoate, eu văz că tot cărțilea astea o să-ți tulbure mințile!" "Nu bunicule... -spuneam cu încredere- domnul ista, Creangă, a fost învățătorul satului și dascăl la biserică pe deasupra, dar ca și noi, trăgea cu praștia în ciorile de pe turla episcopiei" "Tu, când vei vedea zburând o pasăre pe dinainte (îl auzeam pe bunicul), nu da imbold mîinilor, ci minții. Vâră praștia în sân și-ți fă de trei ori cruce. Și-o să ieși din copilărie teafăr și nevătămat". Așa o fi fost la toți?
Cine ştie, domnule Cicu? Mie nu mi-a zis nimeni nimic. Poate de-aia scriu şi rescriu frânturi din amintirile copilăriei. Dar dacă mă gândesc bine, nici nu vreau să fiu teafără de frumuseţea acelei vremei...
Poate cineva, candva, i-a spus Crisulei ca e Frumoasa.
La mulți ani, doamna Daniela Șontică!
Sănătate, fericire și spor în toate!
Și să aveți parte de multe primăveri frumoase!
Vă mulţumesc pentru semn de trecere, citire, urări&co.
Vă doresc binele pe care vi-l doriţi.
Trimiteți un comentariu