Îţi trece din nou prin vise
cu braţul plin de păpuşi,
le aranjează lângă roţile camionului
ca-ntr-o vitrină.
A văzut de dimineaţă vântul roşu,
iar în privirea ta
dorinţa de a te pierde în lume,
ştie cât îţi este de uşor să faci asta ,
cât de simplu vorbeşti
cu peştii
de sub autostrada transparentă,
cum îi minţi că tu eşti copilul
basmelor
şi că numai solzii lor
te-ar face fericit.
Dar pentru prima dată
ai nostalgia vântului roșu,
și pentru ultima oară,
degetele ei prin părul tău.