A fost o vară fertilă, plină de aşteptare. Starea aceea de uriaşă inspiraţie devenise copleşitoare,
aproape insuportabilă. De pretutindeni cădeau fleici mari de cuvinte, oase
zdrobite, amestecate cu sânge trandafiriu curgând din zorii celei mai lungi
aşteptări. Îmi cădeau peste degete, mă izbeau în frunte, mi se rostogoleau cu
sunet înfunfat la picioare, iar eu le culegeam şi le transformam în caligrafii
mari, de-o şchioapă.
Le scriam oriunde, oricum, oricând.
În caietele cu inscripţii zen, încurajatoare spre desenul de sine, în fişierele
descurajant de albe ale computerelor, pe fiţuici grabnic aflate prin buzunare, pe
carneţele în timp ce călătoream cu autobuze mai mereu goale, cu scaunul de la
geam liber. Scriindu-le în minte şi repetându-le înainte de somn până la
delir, risipite de flashul veiozei, unele abia adunate dintre cioburile ce
goneau gâlgâitoare pe apa uitării.
Recorectate pe balconul de
sub plopii ameninţători în prag de furtună, dar timizi în aerul mieratic de
august, maimuţărindu-mă spre geamurile căminului studenţesc de vizavi cu gândul
clar că locatarii îşi trăiesc vacanţele fericiţi prin alte oraşe, pe alte
plaje, cu totul sub un alt soare.
Notate într-o rână, zăcând de
caniculă pe cearşafuri foşnind de vară, rezemată de perne prevestind vântul ce urma
să sufle în curând oribil şi să-mi aducă sentimentul că nu mai am pereţi la
casă de îndată ce stepa avea să-şi trimită colţii de gheaţă spre oraş.
Cocoloşite în palme nervoase
când rămâneau în urma gândului.
Iscate de te miri cine şi ce.
Ivite din aerul făcând valuri invizibile în spatele vreunui copil ce abia
învăţa să meargă, dezlegat de mâna mamei, apăsând drumul cu nădejdea unui
viitor numai bun de cucerit idealuri moarte.
Ivite poate la vederea gurii
pungite a unui beţivan legănându-se în spaţiul îngust dintre maşinile parcate
în faţa blocurilor şi copacii înconjuraţi de cimentul murdărit zilnic de
zoaiele din tomberoane verzi şi negre. Sau poate de bărbatul ce se depărta de
linia vieţii prea mult, sau poate de absenţa unui vis mai înalt pentru
anotimpul încercat cu dinţii şi găsit mai vrednic decât aurul.
A fost o vară plină de
inspiraţie şi aşteptare. A fost cea mai frumoasă vară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu