Îmi văd sfântul deghizat într-o lalea galbenă uriaşă
pe care o târăsc spre epitaf nişte copii fericiţi.
Din vârful stâlpului,
duhul lui trimite fotoni spre ocrotiţii deşertului,
spre imprudenţii care şi-au trimis copilele după apă
în toiul nopţii.
Pe nisipul roşcat văd lumina scursă din vasele lor.
Chiar acum, un cactus dintr-o specie rară
înmirezmează calea
fecioarelor fără frică, fără părinţi, fără lume.
2 comentarii:
Mulțumesc pentru ,,îndemnul" dvs la lectură: chiar acum citesc, printre picături, Narzis și Goldmund - H. Hesse.
,,Pustie" are o anumită candoare greu exprimabilă în cuvinte...
Spor la scris și în toate!
Sunteti un cititor fidel al meu, vad. Ma bucur si va multumesc. Numai bine!
Trimiteți un comentariu