Ai crezut că
fără regrete
mă laşi
în câmpia bătută de vânt
statuie de sare
luminată de îngerii cu săbii lungi
păzitori de oraşe.
Ai plecat
purtând
o vină
care avea să-ţi strângă
în menghină
dimineţile
scriindu-ţi
cu fier înroşit
pe fiecare bătaie de inimă
numele meu.
Un comentariu:
ceva diferit. ca un strigat.
Trimiteți un comentariu