Bărbatul cu faţa de piatră
îşi înfige uşor degetele
în refuzul de plasmă
soseşte calm
deschide taraba
deşi n-are marfă de vânzare
îmi arată din politeţe faţa
cioplită în magma
ultimei despărţiri.
M-ar cuceri mai mult pentru poemele
pe care le citeşte noaptea
la căldura armoniilor
din piane vechi şi haine mai groase.
Doar o dată mi-a povestit
despre tatăl său plecat
cum în toţi aceşti ani bătrânul dezertor
a lucrat la o inveţie
doar noutatea aceasta
după atâta absenţă
(S-a lăsat într-o parte după un felinar
şi cred că a oftat)
Şi m-ar cuceri dacă
pietrei din inimă
i-ar pune un capăt aici
sau poate un tandru lasou în lumea de furnici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu