marți, 19 noiembrie 2013

Ce-mi inspiră unele nume proprii


Coralia – pădure mov în bătaia unei harbalete

Sorin – soare oval de dimensiuni variabile

Fabiola –  fiolă cu parfum amar pulverizat în staţia „Angel”

Loredana – o rulotă ce conţine vara un artist flower-power

Silviu – petic de hârtie pe care sunt  imprimatele ultimele zece versuri din „Mistreţul cu colţi de argint”  

Florentin – tabelul lui Mendeleev având colţurile expandate

Roxana – piatră ponce jucându-se de-a cercurile în apă cu un manuscris tibetan

Felix – un joc de cuvinte rezolvat în funcţie de cum pică lumina prin Grota Albastră

Claudiu – o scrisoare aşteptată de la cercul polar

Raluca – o domniţă sensibilă, asta e cert

Radu – clar de semilună peste Bosforul însângerat

Alexandru –  glorie visată de băieţeii cu pistrui  

Adelina – anagrama perfectă, de aceea o eşarfă  

Daniela – Dumnezeu a judecat, omul a crezut, regele a visat.   











  





Un comentariu:

ștefan s. spunea...

Cea mai interesanta mi se pare remarca ,,lirica" cu privire la Silviu.
Cand eram copil, imi placeau foarte mult doua nume de fata: Silvia si Catalina.
Mai tarziu, iubitor de natura si pasari fiind, am aflat ca silvia (Sylvia) e un nume de pasare, iar Catalina, iubita lui Hyperion (Luceafarul)... Dar toate astea chiar ca n-au nicio legatura cu cele scrise de dvs.
Cred ca lista de nume era mai lunga, daca ar fi sa ma iau dupa spatiul acela alb din josul paginii.
Spor la scris si in toate!