poeme din "Arlechini"

Câteva poeme din volumul „Arlechini într-o pădure sălbatică”, apărut la Editura Vinea, în 1995.

Atunci

Încă mai poţi fi fericit

dacă te duce pasărea-n aripi.

Rămâne cuvântul pedespind

golul lucrului

beţia plăcerii

de a te şti neştiind

aceleaşi şi aceleaşi

semne

neputincioase semne de semne

ce cad în tine

ca piatra ce sapă

drumul

nespusa piatră ce sapă

pe unde te-ntorci uneori

când iubeşti.

Imposibil

E un aer străin

se simte cum

primul om care va zâmbi

va suferi tot restul vieţii.

De mi-aş fi putut atunci

decoji inima

s-o dau hrană

peştilor mâncaţi la cină

şapte ani la rând

de ascetul fără copilărie!

Acum l-ar speria

cicatricile.

Hemografie

Pe ziduri

insecte mult mai efemere

dau autografe cu sângele meu.

Plictiseală

- Ajută-mă să fac altceva, i-am plâns.

- Mănâncă-ţi lacrimile.

- Nu mai am, i-am râs.

- Vinde-ţi râsul.

- Nu sunt ape să-l spăl, i-am zis.

- Înalţă umbra-ţi.

- Scările s-au rupt coborând, i-am strigat.

- Vorbeşte mai încet.

- Nu ne aude nimeni, i-am şoptit.

- Atunci taci.

Şah

Întrebătorul trup

răspunzătorul suflet

pionul alb

pionul negru

regina e pe moarte

regele disperă

nebunul râde

nebunul plânge

campionul nu mai are

timp să-şi bea şampania

stăpânul ordonă stingerea.

Monolog

Savurează totul meticulos

ar putea fi ultimul tău prilej

de a călători.

Soldat

ai uitat

să mai cânţi?

Aşa, mai cu viaţă – cântecul morţii sublim.

Numai în copilărie

am auzit un cântec mai frumos.

Cadenţa, cadenţa!

Hai, aminteşti părul iubitelor în ploaie

şi gleznele cailor nebuni

mai repede soldat să prindem

ora exactă şi fluxul oceanului cosmic.

Chiar crezi că se moare

la cursele de viteza luminii?

Prostii. În vechime

mii şi mii mureau de câte ceva.

Soldaţii nu ascultă poveşti

când sunt în misiune

şi nu obosi ca o aşteptare,

executarea!

Ţi s-au umezit ochii

şi-n loc de urme laşi piramide,

sărmane, cine te crezi...

(...) Ce tot spui acolo

am ajuns - cum nu e nimic dincolo?

Uită-te bine şi fă să fie ceva.

Îşi ordon, ai auzit?

Vrei să spui că nu mai e nimic

în afară de coroana pe care am pierdut-o?

Da, să trăiţi!

O să construiesc imediat nişte scări

din  acest interminabil nimic.