De pe site-ul Scrieliber.ro

Poetul Ştefan Ciobanu mi-a prezentat (frumos) blogul pe site-ul scrieliber.ro şi a scris câteva lucruri (tot frumoase) şi despre volumul meu. Iată mai jos referinţele la acesta din urmă: 

Poemele Danielei Şontică din volumul „Iubita cu nume de profet” oferă fie un tablou pornind de la un eveniment istoric, fie o poveste modelată pe un personaj real, fie o stare pe care o transformă într-un fluture căruia îi urmărește zborul neregulat. Toate astea, și multe altele, le construiește atent, fiecare cuvânt fiind bine cântărit și având funcție de recuzită. Este suficient să citești poemul care dă titlul volumului (poezie cuprinsă în grupaj) pentru a vedea cum, folosind cuvinte și expresii care induc imaginea biblică (mai frumoasă cu seminţe şi cu ierburi, […] pentru că tălmăcesc vise care nu plac oamenilor, […] Visul tău, mărite rege, este acesta), reușește să redea decorul necesar pentru a crea iluzia acelor timpuri patriarhale. Spun iluzie pentru că Daniela Șontică nu se referă aici doar la episodul biblic, care devine un pretext, ci îl transpune în cotidian căruia îi decoperă, astfel, noi valențe. Autoarea reușește în poeziile ei să aducă două lumi, una cu fundații istorice incontestabile, cealaltă extrasă din viața de zi cu zi, lumi care se intercalează constant, fără a se anihila sau a intra în conflict (cum este tendința poeziei de astăzi). În bucla poeziei astfel creată, această bandă Möbius care ne străbate ființele, nu știi niciodată care eveniment îl declanșează pe care. În acest punct, prin crearea de scurtcircuite temporale, se apropie Daniela Șontică de poezia suprarealistă.
Conștientă de forța cuvintelor, de importanța lor, dar în același timp, de iluzoriu și interesul din ce în ce mai scăzut pentru poezie a celor din jur, poeta se adresează, tot în volumul Iubita cu nume de profet, unui destinatar incert dar atent schițat, astfel: ce faci cu toate containerele de cuvinte / pe care ți le trimit în ultima vreme? (Despre mine). Atunci când nu folosește parabola, cum este cazul poeziilor Scrisoare pariziană sau Nici o promisiune, nu se sfiește să devină personală și să folosească dialogul ca modalitate de apropiere de cititor, un dialog fracturat și purtat parcă de personaje aflate în vise diferite. În volum mai sunt schițate personaje care par să vină la întâlnirea cu sufletul ei (Stăpânul frunzelor, Liftiera, Lăptarul, Căutătorul de argint), personaje care completează universul pestriț, aflat mereu în schimbare, un univers care pare să se nască după fiecare colț de stradă.