miercuri, 10 decembrie 2014

Arbalete şi scaieţi

Cele mai frumoase poete
Au în loc de inimi arbalete.

Cei mai nefericiţi poeţi
Au în loc de suflet un maldăr de scaieţi.

Stihuitori la picioarele humii,
Ei sunt sarea pământului şi buricul lumii.

Rotitoare ceruri cu sori uimitori,
Ar orbi într-o clipă de s-ar şti simpli muritori.

Aşa de tineri, aşa de dureroşi între cărţi,
Scoate din sângele lor moartea cu prea finele-ţi dălţi.

Dacă sunt goi pune pe ei vreo hlamidă,
Sunt flutruii tăi aurii, s-au lepădat de omidă.

Prea frumoşi, prea copii, prea poeţi,
Doamne, fă din lamele lor colivii pentru sticleţi.
  

3 comentarii:

Anonim spunea...

Buna seara Daniela,

Dintr-o camera single din orasul (frumos) Targoviste iti transmit multe felicitari pentru acest poem despre dificultatea atat de frumoasa a poetilor.
O duminica seara frumoasa !

Un fost poet.

Daniela Şontică spunea...

Mulţumesc pentru cititre. Alfel, nu există foşti poeţi...

Daniela Şontică spunea...

Altfel...