Arbalete şi scaieţi

Cele mai frumoase poete

Au în loc de inimi arbalete.

Cei mai nefericiţi poeţi

Au în loc de suflet un maldăr de scaieţi.

Stihuitori la picioarele humii,

Ei sunt sarea pământului şi buricul lumii.

Rotitoare ceruri cu sori uimitori,

Ar orbi într-o clipă de s-ar şti simpli muritori.

Aşa de tineri, aşa de dureroşi între cărţi,

Scoate din sângele lor moartea cu prea finele-ţi dălţi.

Dacă sunt goi pune pe ei vreo hlamidă,

Sunt flutruii tăi aurii, s-au lepădat de omidă.

Prea frumoşi, prea copii, prea poeţi,

Doamne, fă din lamele lor colivii pentru sticleţi.