Lecturi

În spaţiul online este mereu vremea excesivei
expuneri. Şi, sătul de atâtea postări referitoare
la animalele de companie, farfurii cu mâncare,
urări de bune dimineţi şi alte nimicuri
pozate din toate colţurile, cineva s-a decis că e vremea
ca marea reţea de socializare să fie umplută cu un lucru
demn de o revistă literară. Aşa a luat naştere
„leapşa literară“ constând în întocmirea unei liste cu
„10 cărţi care te-au marcat în viaţă“. Şi a funcţionat
bine de tot, încât vreo două-trei săptămâni toată
lumea cât de cât intelectuală (sau care măcar a vrut
să pară astfel) a postat propria listă, invitând alţi prieteni
să facă asemenea. O activitate „virală“, la limita
intoxicării, bazându-se pe încrengătura de rigoare şi
pe creşterea exponenţială a numărului de alte postări
de acest fel. Nimic de luat în serios, zic unii, foarte frumos,
spun alţii - în funcţie de obişnuinţa de a privi
lumea cu lentilă binevoitoare sau înceţoşată.
Multe persoane din lista mea de prieteni au scris
despre cărţile importante din viaţa lor.
Au existat şi unele remarci pe ici, pe colo, unele
texte de protest ale câtorva care n-au dorit intrarea
„în pluton“, dar impresia generală a fost de euforie
nemaiîntâlnită la altă iniţiativă de acest gen.
(În trecut au mai fost nişte provocări în reţea, o dată privitor la
pictorul şi lucrarea preferată, altă dată era vorba de
poezie, dar nici una nu a cunoscut amploarea poveştii
cu listele de cărţi despre care vorbim acum.)
Este clar, oamenii se bucură să poată vorbi şi despre
altceva decât despre ce au mâncat la restaurant,
unde au fost în vacanţă şi ce boală a mai făcut pisica.
{i tot clar apare şi faptul că este esenţial cu cine te
aduni, chiar şi în spaţiul virtual, atât de blamat pentru
uşurătatea lui, atât de hulit pentru pierderea de
vreme. Unii au dat explicaţii sentimentale legate de
fiecare titlu în parte, alţii au fost exacţi, cei mai mulţi
considerând că topul de 10 este constrângător, multe
alte volume i-au marcat.
Dincolo de micile neajunsuri ale acestei mobilizări
„prieteneşti“, de ce să fie rău că un om de litere, un
ziarist, un preot, o profesoară sau oricare alt intelectual
face o listă cu titlurile cărţilor care au însemnat
atât de mult în devenirea lui ca om - poate mai mult
decât persoanele din viaţa reală când acestea nu au
reuşit să se ridice la nivelul de model? Care ar fi argumentele
celor care consideră o banalitate sau un
snobism să arăţi ce ai citit? Bucătarii au voie să se
pozeze lângă turnuleţele de carne garnisite cu sosuri
franţuzite, coafezele pot să ne arate ce mai e nou de la
inventarea permanentului încoace, dar omul pentru
care lectura este o activitate constantă nu poate să
spună altora ce-i place în materie de citit? Am convingerea
că listele acestea pot constitui adevărate bibliografii
pentru mulţi dintre cei care sunt la vârsta lecturilor
esenţiale - şi când se încheie această vârstă?...
Fie şi numai pentru că există atâta debusolare în
învăţământul românesc de astăzi, fie şi numai pentru
că materia de limba şi literatura română este predată
în general într-un stil neatractiv, iar dragostea pentru
lectură nu este un punct strategic de atins de
către cei îndreptăţiţi să le-o inducă elevilor - fie doar
şi pentru atât şi listele cu cele mai influente 10 cărţi
din viaţa noastră au avut motive bune să circule ca
un virus înflorit pe internet.
(Apărut în Lumina literară şi artistică, septembrie 2014).