duminică, 2 martie 2014

Crisula - ce nume

Crisula - ce nume mai e şi ăsta? se mira tovarăşul învăţător,

era vară, îmi amintesc de tanti Crisula

cum stătea pe iarbă şi torcea lână

în timp ce păzea câţiva mieluşei prin vatra satului,

iar eu mergeam cu Frumoasa la adăpat

şi eram tare convinsă

că aşa este normal să bei apă - cu adevărată sete şi sorbind zgomotos

dar n-am băut niciodată odată cu vaca din izvor

numai şi numai pentru că mi-ar fi fost ruşine

că mă vede cineva – poate chiar Crisula,

care ţinea iarna pe prispă şiraguri de cârnaţi,

iar copiii au râs obraznici când am mers la colindat

„ne daţi ori nu ne daţi/ un cârnat/ tot din acela afumat

ca anul trecut….”  

Ce nume e şi acesta? Se mira învăţătorul

când se dădea cu sania împreună cu noi

pe uliţa ce cobora dinspre şcoală,

dar de ce nu ne întreba niciodată ce sat era şi acela

care avea să se ţină scai după noi cât vom trăi

chiar dacă acum nu mai este nimic cum era,

nici garduri, nici case,

nici oameni mari, nici copii, nici dealuri întregi

ori drumuri drepte,

numai grădini alunecând letargic

spre gârla sărată,

spre visata bătrâneţe fără de moarte.

9 comentarii:

ștefan s. spunea...

...spre visata bătrânețe fără de moarte!

Cred că avem oarece puncte comune în ceea ce privește copilăria. Mă regăsesc în multe dintre imaginile lirice din evocările dvs.
Dacă mai aveți, ar fi minunat să mai postați astfel de versuri.

O duminică frumoasă să aveți!

Daniela Şontică spunea...

Am copilărit cam în aceeaşi perioadă şi de aceea vă regăsiţi. Şi dacă satul dvs natal era tot unul subcarpatic şi dacă şi acolo terenurile alunecă, iar peisajul se schimbă ireversibil... atunci, da...
Nu ştiu câte poezii din sfera asta o să mai postez pe blog, cred că e cazul să mai ţin şi pentru viitorul volum dedicat copilăriei. Să mai fie şi o surpriză.
Mulţumesc pentru citire.

ștefan s. spunea...

Da, aveți mare dreptate, nu mai postați atunci. Nu v-am citit versurile din volum, credeam că poeziile postate se regăsesc acolo... Abia aștept să vă cumpăr și să vă citesc viitorul volum de versuri. Copilăria e una din temele mele preferate din literatura.
Bine a zis Brâncuși: când ai încetat să mai fii copil... nu mai exiști!
Spor în toate vă doresc!

Tudor Cicu spunea...

Amintirile se vor ține scai de noi cât vom trăi. Citeam "Amintiri din copilărie", de Creangă și fugeam la cerdacul din bostană, la bunicul, de-l întrebam: Cum e să te desprinzi de copilărie? Mă lua bunicul de-o ureche, învârtea la ea mai cu milă: "Mă nepoate, eu văz că tot cărțilea astea o să-ți tulbure mințile!" "Nu bunicule... -spuneam cu încredere- domnul ista, Creangă, a fost învățătorul satului și dascăl la biserică pe deasupra, dar ca și noi, trăgea cu praștia în ciorile de pe turla episcopiei" "Tu, când vei vedea zburând o pasăre pe dinainte (îl auzeam pe bunicul), nu da imbold mîinilor, ci minții. Vâră praștia în sân și-ți fă de trei ori cruce. Și-o să ieși din copilărie teafăr și nevătămat". Așa o fi fost la toți?

Daniela Şontică spunea...

Cine ştie, domnule Cicu? Mie nu mi-a zis nimeni nimic. Poate de-aia scriu şi rescriu frânturi din amintirile copilăriei. Dar dacă mă gândesc bine, nici nu vreau să fiu teafără de frumuseţea acelei vremei...

Daniela Şontică spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Unknown spunea...

Poate cineva, candva, i-a spus Crisulei ca e Frumoasa.

ștefan s. spunea...

La mulți ani, doamna Daniela Șontică!
Sănătate, fericire și spor în toate!
Și să aveți parte de multe primăveri frumoase!

Daniela Şontică spunea...

Vă mulţumesc pentru semn de trecere, citire, urări&co.
Vă doresc binele pe care vi-l doriţi.