Ecluze

Pielea mi-e iarbă de tundră

de când îmi ascund tăcerile vinovate,

amintirile vin cu tunet şi numai ca să invioreze raţele sălbatice

mereu dornice de o baie:

suntem zglobii, de ce nu râzi?  

vrând cu aceasta să-mi smulgă promisiuni deşănţate.

 

Un râu la ecluze este mirarea matinală

că nu mi-am pierdut instinctul de a pune pe foi de tutun

aceeaşi neînvăţată melodie,

fugi de maluri riscante,

mai sănătos ar fi să treci peste ridicola teamă de frig

şi să-ţi prinzi degetele uşor de marele gheţar.