Geo Vasile despre Privileges de femme de lune

        Poezia Danielei Şontică din volumul în „Privilèges de femme de lune” (Ed. Vinea, 2015) se află sub semnul Părintelui tuturor avangardelor, Arthur Rimbaud, poet al revelaţiilor, al călătoriilor imaginare la antipozi, al spectacolului oniric cu personaje sau mai bine zis cu măşti (violonistul de pe acoperişuri, liftiera ce croşetează vise, somnambula antigravitaţională, cititorul de cărţi rare etc.).   Dincolo de eul poetic explicit,  are loc un bal mascat epico-dramatic sau carnaval cu personaje numite ea, ele, el, ei. Sub pleoapele, experienţele extreme sau rutiniere, sub aspiraţiile spre cunoaşterea absolută  putem identifica una şi aceeaşi protagonistă, poeta metaforelor memorabile, revelatorii, cum ar zice Lucian Blaga. Metafore ce sugerează peisaje aventuroase (...savez-vous, j’ai heurté les incroyables Florides…) pe măsura periplului scriiturii diseminate cu simboluri (recurent este cel al fluturelui, expresie înaripată şi multicoloră a sufletului omului) aforistice, hemografice, ludice, sub semnul lunii, al oglinzilor (la femme aux mains-miroirs), al iubirii şi exilului pe pământ al albatrosului budelairian.

      Daniela Şontică îşi invită cititoarele în nume propriu să încerce această formulă alchimică cu smaraldul ce vindecă de sterilitate, oferind în plus sublimul sentiment al maternităţii, al feminităţii, al mamei ce-şi doreşte ca pruncul ei să devină cel mai mare şi frumos poet al lumii. Ce va să scrie o poezie cu o cuceritoare vocaţie ecumenică, ştiută fiind pe de rost de adolescenţii din toate patriile lumii. Esta chiar o posibilă artă poetică a autoarei noastre.