Am fost aseară la concertul Cesariei Evora.
Mi-a plăcut din totdeauna, dar aseară am avut revelaţia că aşa ar trebui să fie pe scenă un artist. Simplu, fără zbuciumări de vreun fel, numai cântec, numai voce fără efort trimisă peste oameni, ca o ploaie de vară peste întinderi de pământ uscat.
Am plecat de-acolo cu mai multă linişte sufletească decât îmi imaginam că se poate.
Îmi place artista desculţă, modestia ei ca o fâşie de mătase zburând peste o plantaţie de cânepă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu