Deşi avea 80 de ani, vestea că Părintele Teofil s-a dus la Domnul m-a surprins total. Dar moartea e mereu surprinzătoare.
Acum când îmi pare rău că nu l-am mai văzut încă o dată, nu pot decât să-mi amintesc cum l-am cunoscut. Prin ´94, am citit un interviu amplu cu el în cartea „Convorbiri duhovniceşti”, a părintelui Ioanichie Bălan. Mi s-a părut cel mai firesc şi mai potrivit cu sufletul meu dintre toţi duhovnicii intervievaţi şi mi-am dorit mult să-l cunosc pe viu, iar la puţină vreme, l-am văzut şi auzit la o conferinţă. Mi-a confirmat toate aşteptările.
Aproape toţi prietenii mei alergau la el, nu scăpau nici o apariţie publică a lui. Trăiam cu toţii încântarea de a fi şi tineri şi liberi în credinţa noastră, iar părintele ne arăta că nu exsită contradicţie între tinereţe şi iubirea de Hristos.
Ultima mea amintire cu Părintele Teofil este din vara când a murit ÎPS Antonie Plămădeală. O dusesem şi pe mama la Sâmbăta, mama, care toată viaţa nu văzuse decât Mănăstirea Răteşti - singura atât de aproape de casă încât putea să scape şi ea o zi din vârtejul treburilor. Nu mai contenea să se minuneze de frumuseţea mănăstirii din Făgăraş, să se mire de părintele... Ce încântare şi bucurie pentru noi să ne vorbească personal, să ne spovedim la el, să asculte poeziile spuse de fetiţele prietenilor care ne aduseseră cu maşina, să le pună mai recite o dată ca să le înregistreze spre a le spune şi el altor copii...
În ziua plecării am aflat că trecuse la cele veşnice Mitropolitul Antonie. Lumea venea puhoi spre Sâmbăta, dar noi plecam spre casă cu sufletele proaspăt văzute de Părintele.
O prietenă mi-a povestit un episod petrecut la un spital din Timişoara: în cadrul unor analize, medicii i-au cerut părintelui să urce pe o bicicletă medicală pentru a-i urmări activitatea inimii. Părintele, senin şi smerit, s-a supus dar a întrebat: „Cine ţine ghidonul?”. Nu ştia că e o bicicletă medicală, el ştia doar cum este în duhovnicie, când părintele duhovnicesc ţine ghinonul pe drumul credinţei...
Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii Lui!
Un comentariu:
Am aflat o veste trista azi, a murit un mare Duhovnic, Parintele Teofil Paraian.
In septembrie am fost la Dansul, pt ca prietenul meu isi dorea mult....il ajutase in adolescenta sa se regaseasca dupa o experienta mai nefericita din seminarul teologic. Dumnezeu a randuit ca sa-l gasim, tocmai se externase din spital si spunea ca tot nu se simte prea bine. Probabil ca stia ca nu va mai dura mult. Prietenul meu a avut o discutie duhovniceasca cu Parintele. Era asa senin si bland, stia sa te dojeneasca fara sa te raneasca, stiai ca are dreptate si te rusinai.Pe ecranul telefonului am o poza cu Parintele si prietenul meu...spunea, in gluma, sa nu-l fotografiez decat de la gat in sus, ca nu era in straie monahale, ci in trening. I-am raspuns ca nu conteaza ambalajul, ci continutul, iar in cazul sau, era unul bogat. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!!!
Trimiteți un comentariu