marți, 11 februarie 2014

Jocul















În ziua aceea jocul era cam aşa:
când zmeul ajungea printre nori
ea trebuia să repare cât putea de repede cuvântul aşezat în iarbă,
să-l dreagă cu pene de ghionoaie,
până când, din vraja ei soseau în zbor
cojile de ouă de guguştiuci
pe care scrisese un cântecel vesel.
Fratele mai mic venea în hăinuţa lui roşie,
peltic şi curios, alergat ca întotdeauna de curcani,
se împiedica şi dealul Ciufului cădea peste el,
păsăroiul cu ciucurii cărnoşi
îl privea cu ochiul de pe partea stângă.  
Hai, o dată, să nu pierdem desenele cu Mihaela şi Azorel!
Omleta cu frunze de lalea sălbatică rămânea
să aştepte alt prilej pentru ospăţul prinţilor.

3 comentarii:

stefan s. spunea...

Minunat!
Și ce imagine însoțitoare superbă!
Vă felicit pentru tot.
Numai bine vă doresc!

Daniela Şontică spunea...

Mulţumesc tare mult. Amabil ca întotdeauna.

stefan s. spunea...

...nu, nu, doar sincer, doamna Daniela Șontică.
Așa-s eu, mă emoționează unele lucruri...
Zile frumoase vă doresc!