vineri, 24 ianuarie 2014

Pustie


 

Îmi văd sfântul deghizat într-o lalea galbenă uriaşă

pe care o târăsc spre epitaf nişte copii fericiţi.

Din vârful stâlpului,

duhul lui trimite fotoni spre ocrotiţii deşertului,

spre imprudenţii care şi-au trimis copilele după apă

în toiul nopţii.

Pe nisipul roşcat văd lumina scursă din vasele lor.

Chiar acum, un cactus dintr-o specie rară

înmirezmează calea

fecioarelor fără frică, fără părinţi, fără lume.

2 comentarii:

ștefan s. spunea...

Mulțumesc pentru ,,îndemnul" dvs la lectură: chiar acum citesc, printre picături, Narzis și Goldmund - H. Hesse.

,,Pustie" are o anumită candoare greu exprimabilă în cuvinte...

Spor la scris și în toate!

Daniela Şontică spunea...

Sunteti un cititor fidel al meu, vad. Ma bucur si va multumesc. Numai bine!