Îţi trece din nou prin vise
cu braţul plin de păpuşi,
le aranjează lângă roţile camionului
ca-ntr-o vitrină.
A văzut de dimineaţă vântul roşu,
iar în privirea ta
dorinţa de a te pierde în lume,
ştie cât îţi este de uşor să faci asta
cât de simplu vorbeşti
cu peştii
de sub autostrada transparentă,
cum îi minţi că tu eşti copilul
basmelor
şi că numai solzii lor
te-ar face fericit.
Dar pentru prima dată
ai nostalgia vântului roșu,
și pentru ultima oară,
degetele ei prin părul tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu