luni, 17 martie 2014

O întâmplare

Când şi-a simţit sfârşitul aproape, bătrânul l-a chemat la sine pe feciorul sfios, dar a cărui dârzenie era scrisă în ochii albaştri şi adânci, poate cam prea duşi în fundul capului, încât păreau nişte cuiburi goale, luate pe nepregătite toamna de plecarea păsărilor.
Băiatul împlini cuminte porunca. Aşeză un strat bun de paie în curte, la umbra vişinului, puse peste paie un ţol vechi de lână ţesut de bună-sa la război, apoi intră în casă şi-l luă în braţe pe tatăl muribund, atât de slăbit că nu atârna mai greu ca o oaie. Îl depuse pe patul din urmă şi aşteptă.
Bolnavul părinte îi făcu semn să se apropie şi-i ceru cu glas aspru:
- Eu mă duc... Să ai grijă de mă-ta!
După câteva respirări chinuite îi ceru băiatului:
Tare-aş vrea să-mi citeşti Paraclisul!...Ăsta dor îl mai am...
Ascultătorul fecior plecă spre odaia bună unde ţineau cele câteva cărţi, unele primite de la dascălul satului, altele rămase de la bunica, şi scotoci în ladă până găsi cartea veche cu coperte maronii, imitaţie de piele, pe care scria „Paraclisul Maicii Domnului”.
Se aşeză în genunchi lângă tatăl său, îi puse cartea pe piept şi începu recitarea rară, în şoaptă, cum auzise el la mănăstirile de călugări când se citesc Ceasurile. Citi o strofă, două, dar oricât se strădui, de nodul din gât nu scăpă. Era acolo mai viu decât orice, chiar decât fiinţa lui de băietan pe care dorul de viaţă călugărească îl năpădise de multişor, spre disperarea maică-si.
Deodată văzu cum cartea încetase să se mai mişte.

Bătrânul adormise definitiv. Avea pe chip un zâmbet lin, iar ochii i se închiseseră cu pace, probabil fericit la gândul că într-un colţ de cer avea să o întâlnească pe Preacurata. Crengile vişinului se mişcau uşor chiar atunci, băiatul simţi că sufletul tătâne-său a trecut printre ele şi încă se mai rotea deasupra lor, nedumerit de proaspăta întâmplare a ieşirii din trup.  

6 comentarii:

Tudor Cicu spunea...

Ca și povestea ta scrisă, tot ce face parte din viața noastră, nu e o întâmplare. E doar lucrarea Domnului, înainte de a ne dărui cititorilor, cum se dăruia, în vis, bătrânul lui Hemingway, pe plaja cu lei.

ștefan s. spunea...

Felicitări, doamna Daniela Șontică!
Mi-a plăcut ,,Întâmplarea" - rânduri despre viață și moarte și despre un suflet pierzându-se printre crengile unui vișin... Chiar cu o seară înainte am citit din Părintele Cleopa, despre ,,Drumul sufletului după moarte"...
Zile însorite și frumoase vă doresc!

Daniela Şontică spunea...

Nu pot spune că n-aveţi dreptate.
Mulţumiri că m-aţi citit.

ștefan s. spunea...

La mulți ani, doamna Daniela Șontică!
Bunul Dumnezeu să vă ajute în toate!
Și multă bucurie sufletească în această duminică frumoasă!

Tudor Cicu spunea...

LA MULȚI ANI! AZI: E ZIUA TA, să ai multe inspirații, vise împlinite, har la scris și să nu uiți de adevărații prieteni!

Daniela Şontică spunea...

Vă mulţumesc pentru urări! Toate cele bune şi domniilor voastre!