Cesar Millan, celebrul îmblânzitor de câini din America, reprezintă pentru mine omul providenţial pentru debarasarea mea de o anumită raportare la "cel mai bun prieten al omului" care m-a muşcat când aveam vreo 6 ani. De câte ori cineva încerca să-mi spună, încă din copilărie şi până mai ieri, să încerc să-mi stăpânesc frica faţă de câini, îi răspundeam că aşa ceva nu se poate, această frică este un sentiment pe care n-am cum să-l controlez, se manifestă pur şi simplu, independent de voinţa mea. Şi voinţă am destulă, dar pe lângă o haită de câini furioşi nu voi reuşi niciodată să trec făcându-mi o platoşă din astfel de sfaturi. Întâlnirea cu Cesar s-a produs şi după ce am asistat, în ultima vreme, la manifestarea unei anumite afecţiuni şi înţelegeri faţă de câini a unor persoane din apropierea mea.
Îndepărtarea de frica paralizantă a fost însă realizată decisiv prin urmărirea emisiunii "Îmblânzitorului de câini". Scriu despre aceasta pentru că mi se pare cu adevărat meritoriu felul în care toţi acei stăpâni de animale se vindecă de neputinţele (chiar neputinţele!) lor legate de câinii din casele lor după ce urmează sfaturile specialistului. Dar ce face Cesar? Întâi de toate este un expert absolut în comportamentul canin, iar pe urmă, sau în acelaşi timp, este un foarte bun psiholog uman. De fiecare dată când un stăpân de câine l-a chemat şi i-a expus nesupunerea acestuia, agresivitatea, lipsa de voinţă a animalului în a face anumite lucruri fireşti pentru un câine, îmblânzitorul venea şi arăta omului unde greşeşte. Aproape de fiecare dată omul greşea în raportarea la animal. Nu animalul era rău sau neascultător, ci omul prea permisiv, prea iubitor cu el.
Am învăţat şi eu odată cu acei stăpâni că este foarte important ce sentimente transmiţi în jurul tău. Cesar numeşte starea drept o "energie", eu aş spune că e important duhul în care faci ceva. Chiar şi în raport cu un animal. Dar mai presus de orice, acest mare specialist în comportament canin este un fel de povăţuitor al oamenilor într-o lume secularizată, un sfătuitor de bun-simţ, pe măsura înţelegerii de la un anumit nivel.
Nu numai vizavi de câini trebuie să ne purtăm cu demnitate, aşa cum învaţă Cesar, ci şi faţă de oameni, nu numai câinelui nu trebuie să-i arăţi frică, dar nici oamenilor, pentru că…"de cine ne vom teme?, ştim noi o vorbă din Scripturi. A lăsa să se vadă că eşti un om stabil sufleteşte şi liniştit le face bine şi celor cu care venim în contact. Dacă ne gândim bine, uneori noi înşine suntem un fel de câini greu de stăpânit. Trebuie să învăţăm să ne domolim tot felul de porniri. Ne strică sufletul felul în care ne alintăm cu bunătăţi, cum ne răsfăţăm spunându-ne că merităm, cum nu ştim să ne potolim furiile şi muşcăm din alţii. Şi, ca să devenim îmblânzitorii noştri, avem mult de lucrat, dar, aşa cum îmblânzitorul de câini le spune clienţilor săi, exerciţiul trebuie să fie zilnic, să fim constanţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu