duminică, 8 iunie 2014

Duminica strazilor inguste

N-o să uit prea curând
acel început de vară,
acea duminică a străzilor înguste
asediate de vânzători ambulanți de cireșe,
văsusem copii cu fețe transfigurate
de promisiunea unei vacanțe nesfârșite,
eu însămi trăiam sentimentul unei iminente plutiri,
nu știu cum se făcuse dar reușeam să levitez    
 la nivelul cuiburilor.  
Si totuși neconsolată m-a găsit
acel bocet ivit din cimitir
Daniel, Daniel, unde te-ai dus…
Orice moarte e mai tragică vara,
am apucat să gândesc 
și am zut la rădăcina copacilor.

Poezia mă pedepsea
ori profeția se întorcea împotrivă-mi,
transformându-mi cordul într-o cireașă
pe care iubirea o scuipa cu sâmbure cu tot.


  

8 comentarii:

ștefan s. spunea...

De unde ați scos poezia asta, doamna Daniela?... E superbă!... Mare păcat că nu apare și în Iubita cu nume de profet.
Spor la scris și în toate!

Daniela Şontică spunea...

Nu putea fi in volum, am scris-o azi :) ma bucur ca va place.

M Jesenska spunea...

Extraordinara emotie ce are acesta poezie! Nu e nevoie sa te pricepi la poezie, trebuie sa simti doar, iar aceasta te face sa simti...

Daniela Şontică spunea...

Jesenska, e important ca poezia sa transmita emoitie - si mai important e ca ti-a placut.

Anonim spunea...

Buna ziua,

Aveti o adresa de mail prin care sa va putem contacta?
Multumesc frumos. Oana Anghel

Daniela Şontică spunea...

daniela.sontica, adresa de gmail.

Anonim spunea...

sensibila,fericita ca poti vedea si in alt fel realitatea ,si o ,,traduci ,, si pentru noi
FANEL

Daniela Şontică spunea...

Da, e un mare dar...
Multumesc pentru citire.