miercuri, 6 noiembrie 2013

Mâneci albe






O să fiu o bătrână slăbuţă
şi delicată
cu mâinile friguroase
în mâneci albe de la coate în jos
o să port mereu în braţe
o pisică mare cât un pui de tigru
o să zâmbesc de câte ori o să intri în cameră
o să fiu o bătrână frumoasă
cu părul îmblânzit de mângâierile tale 

şi poate vom muri în aceeaşi zi. 

2 comentarii:

stefan s. spunea...

Ce poem delicat!
Cu totii visam la acel final reusit de poveste: si au trait fericiti pana la adanci batraneti!

Spor la scris si in toate!

Daniela Şontică spunea...

Mulţumesc, inspiratie si dvs!