miercuri, 16 octombrie 2013

Nici o promisiune


(Atunci, el, la telefon, pentru atmosferă)
Trăiesc înconjurat de pensionari care nu fac altceva
decât să tundă iarba din faţa casei
sunt importante plimbările cu rarii filozofi
ai sincerităţii
cu ei descopăr uimit un alt capăt al speranţei
pornind pe urmele marelui sceptic
dar să ştii
eu nu ţi-am promis niciodată nimic.

(Vedeam bine) ironic în faţa mea se întindea
o limbă verde proaspăt tunsă     o mostră din
iarba credinţei      verdele ei mă ardea
mergeam prin faţa clopotniţei
şi spuneam că asta nu e o problemă
mereu
am suferit
din dragoste.

(Mai demult, tot el, ca un refren).
Iubito
aş înţelege că viaţa are un sens
dacă m-aş trezi
în fiecare dimineaţă lângă tine
am face câţiva copii dar ar trebui
să duci tu cărucioarele prin parcuri
eu
m-am
săturat.

(Lucrurile erau limpezi)
dar să ştii
eu nu ţi-am promis niciodată nimic
gazonul creştea uniform la picioarele statuilor
înconjurat de un gard ce despărţea sfinţii
de marii oameni politici
mereu numai din trecut.
Între
noi
se aglomerau toate:
hărţile lumii, vameşii şi păcătoşii, maşinile de tuns iarba,
nebunia femeii pe care o cunoşti, nebunia băiatului pe care l-am iubit la 20 de ani şi a murit tânăr, toţi aceşti oameni care fac ceva şi pleacă din noi,
dar rămân agăţaţi
şi ne amprentează până la oase
toate aceste vieţi
şi patrii de liturghii neînţelese,
aceste trupuri care nu mai nasc decât
o imensă lacrimă
în care mi-am făcut casă.

(Astăzi, eu, doar pentru mine)
Iubitule cu nume şchiopătând între vocabule străine
am crezut mereu în tine      am aşteptat
totdeauna
să rosteşti cuvintele
cu înfrigurarea cu care urcă
uneori seva în frunza de plop
nesiguranţă de octombrie
şi jur că nu cunoaşteam alte garanţii ale gândului că există viaţă pe planeta locuită de oameni
îndoiam lucrurile întâmplările trecutul viitorul
că să pot crede ce-mi spui
şi tot ce spuneai
era
o mare
promisiune
de fericire. 

4 comentarii:

Virgil spunea...

Chapeau bas!

Catia Maxim spunea...

Citit cu plăcere poezia alcătuită ca o piesă de teatru cu personje și atmosferă :))

Daniela Şontică spunea...

Multumesc, dragii mei cititori.

stefan s. spunea...

,,toate aceste vieti
si patrii de liturghii neintelese"...

La cat mai multe promisiuni lirice implinite!

Zile senine si spor la scris si in toate!