jucării

În suplimentul Scânteia de la JN am publicat ieri un text despre jucăriile noastre din comunism.... Ce ziceţi, va mai amintiţi?


Ce jucării aveau pionierii şi şoimii fericiţi ai patriei

"Ce jucării aveai când erai mic?" este jocul pe care l-am jucat cu câţiva dintre cei care acum 20 de ani - şi chiar mai bine - erau "pionierii de azi, uteciştii de mâine". Rezultatul îl puteţi citi în rândurile următoare.
Cristina îşi aduce aminte ce jucării îi cumpărau părinţii ei, ce îi aducea Moş Crăciun deghizat în Moş Gerilă: "Era un joc care se numea M-am mutat în noul nostru apartament, trebuia să recompui carmera cu tot mobilerul. Era Frumos. Aveam apoi un Optic cabinet, mi-l cumpărase tata, era foarte educativ, jocul ăsta te învăţa cum să faci un microscop rudimentar, era pe înţelesul copiilor, te învăţa să faci experienţe primare de fizică, era acolo şi o baghteţă cu care electrizai ceva, proiectai şi diapozitive. Apoi, aveam şi două păpuşi, dar nu prea mă omoram după ele. Ale mele nu aveau nume din frabrică sau nu-mi mai audc eu aminte. Le botezasem pe una Grăsuţa şi pe alta Bruneţica. Le machiasem pe frunte cu pixul, nu ştiam că ar fi trebuit pe pleoape."
O colegă nostalgică după copilăria ei povesteşte: "Ce de Ţintar mai jucam când eram copii, şi ce de Remi! Aveam tot felul de jucării chinezeşti". Se vede treaba că aveau relaţii părinţii ei. Eu am visat nu ştiu câţi ani la un penar chinezesc şi nu găsea mama niciodată să îmi ia. Lasă că avea Lucica într-a cincea şi mă uitam cu jind la banca ei.
Alex s-a dat cam mare, după părerea mea, când a început să ne spună că avea o basculantă din aia mare în care, pe la 2-3 anişori, încăpeai cu totul! Treaba lui, oricum nu putem să-i verificăm copilăria.
“Dar mai ţineţi minte tracoraşele alea roşii decapotabile? Alea Univeral 650!”, le zic şi eu care din momentul cunoştinţei cu acel bolid al ogoarelor am visat mereu să văd pe viu lotul în folosinţă al părinţilor mei lucrat cu asemenea tractor. N-am apucat.
“Maroco!”, strigă înfierbântată Anca şi din minţile tuturor s-au revărsat beţişoarele colorate ale jocului atât de simplu şi naiv care însă te făcea foarte îndemânatic. Sorin a avut o tricicletă cu bulinuţe roşii pe care o împrumuta vecinilor contra zmeului lor frumos colorat sau al maşinuţelor cu motor.
Mihai spune că, deşi era mic în 1989, îşi aduce aminte totuşi că avea maşinuţă de Miliţie, una de Taxi, cu “un rând de pătrăţele ca la şah, alb cu negru”. Eu mai ştiu că fratele meu avea o ambulanţă pe a cărei capotă scria invers “aţnalubmA”.
O cunoştinţă care locuia în sudul ţării a avut multe jucării bulgăreşti din plastic, păpuşele frumos colorate, tot din palstic, “rotunjite pe la colţuri, încât nu se accidenta nimeni cu ele. Aveam şi cărticele aşa de frumos colorate, cu paginile din carton gros, pe care erau cel mult două versuri”, mai spune ea.
Carmen povesteşte cu însufleţire dar cu nemulţumire în suflet: "Căluţ! Am avut un căluţ frumos, dar tare mult am suferit după un elefănţel, pe care l-am primit de la grădi, mi l-a călcat mama sau tata, nu mai ştiu sigur cine, dar s-a stricat... Îmi aduceau rudele basculante, că îmi plăceau mai mult decât păpuşile".
Faţa Luminiţei se luminează cu totul când îşi aduce aminte de copilărie. "Aveam un văr la ţară care ştia să facă jucării din lemn şi sârmă. Ne făcea mereu tot felul de tractoraşe şi maşinuţe. Nimeni nu mai avea ca mine şi fratele meu".

Fetiţa cu jucării ruseşti

Elena a avut o păpuşă mică, Irinel, dintr-un plastic moale, era turnată dintr-o bucată, "măcar aveai norocul că nu i se pierdeau mâinile sau picioarele", spune ea. "Păpuşa asta mică avea o rochiţă albă de dantelă şi nu prea-mi plăcea de fapt. Mi-a luat tata o singură păpuşă mare, dar avea părul scurt că el nu şi-a dat seama că vreau s-o coafez şi eu ca orice fetiţă. Aşa că o iubeam dar aveam o rezervă faţă de părul ei. Avem celebra păpuşică negresă cu părul lung cât ea, toate fetiţele din vecini aveau, am primit o dată de la Moşul o trusă de doctor şi am fost foarte fericită. Toată iarna aceea am făpcut injecţii musafirilor şi îi tratam pe toţi din familie, le luam tensiunea şi le ascultam inima cu stetoscopul". Elena îşi mai duce aminte că jucării multe ca la verişoara ei, Jeni, n-a văzut niciodată. "Dar ea nu mai avea alţi fraţi, iar părinţii ei aveau şi salarii destul de bune. Avea cea mai mare gamă de păpuşi posibile. Unele aveau părul lung, de la blonde la roşcate şi brunete, cu părul lins sau creţ, cu fundiţe şi cercei. Avea unele aduse din Rusia. Tatăl ei avea rude în Basarabia şi mai mergeau după 80 pe acolo. Jucăriile ruseşti erau tare frumoase. Avea Ştrengarul şi Ştrengăriţa, cu nişte şepci de Gavroche. Ce nu avea! Pian albastru de plastic, dar parcă ăsta era ceva la modă, aveau mai mulţi copii. Oricum, verişoara mea era foarte independentă în cumpărarea de jucării. Primea de la ai ei 100 de lei şi dădea fuga la librăria din cartierul Micro XIV, din Buzău, unde locuia, şi cerea de la vânzătoare tot ce putea de banii ei. De obicei venea cu punga de 1 leu plină ochi de jucării. O cunoşteau librăresele ca pe un cal breaz. Era Fetiţa cu jucării multe".
Alina şi-a amintit de o jucărie foarte specială pentru ea, nu avea nici o fetiţă dintre cele cunoscute ce avea ea: "O maşină de spălat cu cheiţă, made în China! Mai aveam şi o păpuşică rusească dar cu care n-aveam voie să mă joc prea des, că de obicei stricam jucăriile, iar asta fusese scumpă". Işi aminteşlte de un ursuleţ de plastic, de cuburile de lemn cu poze, de puzzle-ul Capra cu trei iezi.

Roboţeii polonezi

Monica are amintiri foarte frumoase despre jucăriile ei. "Bunica noastră era cameristă într-un hotel pe Litoral şi primea de la polonezi nişte roboţei de mărimea jucăriilor din oul kinder, dar mai dichisiţi, mai frumoşi. Şi eram tare mândră de ei. Aveam nişte jucării de lemn pe care le luam de la bâlci, d ela Roman şi tot de la bâlci era fluerul în forma de cuc. Suflam toţi pe afară ca fraierii din el! Oho, şi mai şi mai era coarda şi celebra sfoară care se făcea din elastic. Într-o perioadă cu mare criză la elastic când mamele noastre ţineau câte o bucată de elastic ascunsă prin nu ştiu ce sertar, noi, copiii, inconştienţi, le furam elasticul să jucăm sfoara. Nu ştiu ce ne mai puneau la chiloţi dacă noi le furam elasticul!... Şi legam bucată cu bucată, adusă de fiecare, făceaum o sfoară mare, săream la bloc cu Măgduţa şi Dana, făceam capionate de sfoară. Nu ne trebuia multe jucării, jucam mult Baba oarba şi Ascunsea, seara ascultam poveşti la pick-up. Vai, dar cel mai mult ne plăcea să punem diafilm. Cine avea diafilm era tare de tot! Nouă ne-a luat mama destul de târziu. Păpuşi nu prea se găseau la noi, în Roman, când eram eu mică. Ţin minte că prima mea păpuşă am primit-o la 5 ani, era cu cărucior şi ne plăcea la nebunie, dar sora mea se aşeza în el şi nu s-a lăsat până nu l-a rupt. Zicea că ea e păpuşa şi trebuie s-o plimb!".
Mulţi dintre foştii copii din ceauşism nu vor uita niciodată păpuşile cu bănuţ la mână cu numele lor, de la Arădeanca, pistoalele cu capse, cu bile, cu ventuze, dar nici pe cele cu apă, cu care puteai să stropeşti pe oricine. Băieţilor le-a rămas în amintire desigur jocul cu celebrii călăreţi, trenuleţul teleghidat, iar cei care au avut mai mulţşi fraţi ştiu cât de amuzant era să joci Piticot, Dacii şi romanii, Nu te supăra, frate!, Sus-jos sau Castelul. La grădiniţă te intoxicau cu acele cuburi mari de lemn şi cu lego, dar era şi plăcut.
Jucării greu de uitat sunt şi răţoiul Donald de fabricaţie românească, raţa cu gâtul lung de plastic pe care aruncai cercuri, "titiromobilul" sau tancul pe şenile. Nu bag mâna în foc că era cea mai plăcută jucărie, dar sigur era foarte populară: căluţul de plastic pe rotile pe care îl trăgeai de sfoară. Dar asta când eram mici de tot. Era de senzaţie să dezlegi cubul acela cu feţele mobile.
Nu aveam noi cele mai frumoase jucării din lume, nu ştiam atât de multe câte ştiu copiii de astăzi, ceva-ceva ştiam şi noi că nu e bine, ne enervau emisiunile TV prea scurte şi prea rare de desene animate şi mai ales că Tovarăşul era mereu lăudat, dar eram prea ocupaţi să ne trăim copilăria altfel fericită.